Ce este Existentialismul

In jos

Ce este Existentialismul

Mesaj Scris de CuCubauubauu la data de Sam Aug 01, 2009 10:46 am

Existenţialismul - variantă distinctă a filozofiei existenţiale - este o doctrină filozofică şi de acţiune caracterizată printr-o accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii. Existenţialismul îşi are originea în lucrările lui Kierkegaard, este dezvoltat de contribuţiile lui Husserl şi Heidegger, devenind faimos după sfârşitul celui de-al doilea război mondial prin lucrările lui Jean-Paul Sartre şi ale autorilor grupaţi în Franţa în jurul revistei "Les Temps Modernes", Simone de Beauvoir, Albert Camus, Maurice Merleau-Ponty. Existenţialismul cuprinde deopotrivă un sistem ideatic, o morală şi o doctrină de acţiune.

[b]12 teme principale ale gândirii existenţialiste[/b]
(după E. Mounier, Introduction aux existentialismes, éd. Gallimard, 1962. Vezi şi Jean-Paul Sartre, Existenţialismul este un umanism)

Contingenţa fiinţei umane Fiinţa umană nu este o fiinţă necesară; fiecare dintre noi ar putea la fel de bine să nu fie. Omul există, pur şi simplu, este o fiinţă de prisos.
Neputinţa raţiunii. Raţiunea nu îi este de ajuns omului pentru a-şi lumina destinul.
Devenirea fiinţei umane. Existenţialismul nu e o filozofie a chietudinii; el îl invită pe om să-şi construiască viaţa prin efort, printr-o transcendere de fiecare clipă a stării sale prezente.
Fragilitatea fiinţei umane. Sunt mereu expus propriului meu sfârşit, distrugerii mele ca fiinţă umană, deoarece eu nu exist ca atare decât prin efortul meu. De aici sentimentul de angoasă care ne însoţeşte existenţa.
Alienarea. Omul în perspectiva sfârşitului este înstrăinat de el însuşi, nu mai are nici stăpânirea, nici posesiunea sinelui.
Finitudinea şi urgenţa morţii. Filozofii existenţialişti reacţionează hotărât împotriva tendinţei noastre de a ne ascunde acest adevăr fundamental, că existenţa noastră e finită şi se îndreaptă către moarte.
Singurătatea şi secretul. Fiecare fiinţă umană se simte solitară, impenetrabilă celorlalţi.
Neantul. Existenţialiştii atei subliniază ideea că omul este o fiinţă-a-neantului, el survine din neant şi se îndreaptă către el.
Devenirea personală. Omul nu trebuie să-şi trăiască viaţa de pe o zi pe alta, în inconştienţă faţă de destinul propriu, ci trebuie să acceadă la o viaţă cu adevărat personală şi conştientă.
Angajarea. Omul înseamnă libertate; pentru a-şi construi viaţa, el trebuie să opteze, să aleagă în permanenţă, să se angajeze în raport cu destinul său şi cu al celorlalţi. Alegerea fiind o necesitate (faptul de a nu alege constituie, de asemenea, o alegere), este preferabilă alegerea conştientă, angajarea într-un destin personal alături de ceilalţi.
Celălalt. Omul constată că în realitate nu este singur: el este o fiinţă alături de cei cu care e nevoit să existe; fiinţa umană este fiinţa-împreună (Mitsein, cf. Heidegger).
Viaţa expusă. Omul trebuie să acţioneze, să îndrăznească, să-şi pună în joc viaţa - sub permanenta privire şi judecata inevitabilă a celorlalţi.

[b]INTRODUCERE[/b]
În Franţa, Kierkegaard nu a avut la început influenţa unui revoluţionar al gândirii. El apăruse mai mult ca un fel de continuator romantic al lui Maine de Biran. Husserl şi Heidegger erau puţin cunoscuţi chiar publicului specializat. Jean-Paul Sartre a asigurat cel dintâi fenomenologiei o largă audienţă, la început prin romanul La Nausée ("Greaţa", 1938), apoi prin lucrarea monumentală L'Être et le Néant ("Fiinţa şi neantul", 1943). Această carte masivă nu este uşor comprehensibilă, dar cititorii care nu s-au lăsat descurajaţi vorbesc despre această încercare de ontologie fenomenologică cu entuziasmul pe care altă generaţie îl manifestase faţă de "Les Nourritures terrestres" a lui André Gide. Dacă Sartre nu este descoperitorul fenomenologiei, el o reînoieşte şi o îmbogăţeşte trasându-i liniile distinctive, cu precădere datorită metodei pentru a atinge rădăcina ontologică a fenomenelor psihologice. S-a afirmat că Marcel Proust n-ar mai fi scris după Sartre ca după Bergson, iar observaţia nu priveşte doar influenţa asupra epocii ci şi contribuţia conceptuală şi de viziune generală pe care gândirea lui Sartre a lăsat-o.

Sursa : http://ro.wikipedia.org/wiki/Existen%C5%A3ialism
avatar
CuCubauubauu
Admin

Numarul mesajelor : 29
Reputatie : 0
Data de inscriere : 28/07/2009
Varsta : 31
Localizare : Bucuresti

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum